Clasament Brazilia

Duminica trecuta am asistat la o premiera: Aleksandr Ciurilin, ambasadorul Rusiei la Bucuresti, a aparut la televizor intr-un amplu interviu. Momentul este notabil, nu numai pentru ca e prima „iesire” de acest gen a diplomatului, de când a preluat postul, in data de 4 iulie 2006. Asa cum era de asteptat, dl Ciurilin a avut un discurs interesant, atât prin ceea ce a spus, cât mai ales prin ceea ce ne-a lasat sa intelegem.

Aleksandr Ciurilin este in diplomatie din anii ’70. El si-a inceput cariera ca specialist in problemele „spatiului african”, dar a lucrat multa vreme in Directia americana din cadrul MAE de la Moscova. Asadar, Kremlinul a trimis pe malurile Dâmbovitei un diplomat de cariera, semn ca rusii dau o mare importanta relatiilor cu Romania. De altfel, interpelat de o publicatie moscovita imediat dupa numirea sa de catre Vladimir Putin, Aleksandr Ciurilin a declarat: „Noi ascultam cu atentie ce se vorbeste la Bucuresti si am dori ca si cei de la Bucuresti sa asculte cu atentie ce spune Moscova si sa plece urechea la propunerile si ideile noastre.”

Omul si forta imperiului
Istoria relatiilor noastre cu Rusia este încarcata de episoade care starnesc amintiri adesea dureroase. Imperiul tarist si-a urmarit consecvent interesele si nu a stat pe ganduri atunci cand Tarile Romane i s-au nimerit in drum. Perioada comunista nu a adus mari schimbari. Uniunea Sovietica impartea puterea globala cu SUA si Moscova continua sa aiba o atitudine imperiala. De altminteri, si duminica, dincolo de zambetul telegenic al ambasadorului Ciurilin, se vedea siguranta omului care simte in spatele sau forta Imperiului. Intrebat cum crede ca este perceputa Rusia in tara noastra, Aleksandr Ciurilin a spus: „In acele cercuri cu care sunt in contact, am gasit o sincera prietenie fata de tara noastra. Si e firesc, pentru ca avem o istorie comuna. Cand vorbesc cu romanii, simt simpatie, cateodata, poate, si o mahnire ascunsa. (…) Stiu ca in societatea romaneasca sunt si persoane care au ceva de reprosat Rusiei.”

Scandalul armelor românesti
Discutia nu putea ocoli „razboiul” din Georgia si problema armelor de provenienta straina aflate in dotarea trupelor lui Sakasvili. „Stiu foarte bine ca in conflict s-a gasit armament furnizat de Ucraina si de Occident. S-au gasit pusti din Statele Unite si «etcetera»…” Agatându-se de acest „etcetera”, moderatorul a adus în discutie si armele de fabricatie romaneasca descoperite in Georgia. Ambasadorul Ciurilin a spus: „Eu stiu ce a declarat Melescanu. Acest armament a fost gasit în Abhazia. Nu stiu cat s-a gasit…, sapte lazi…, dar s-a gasit!” Dupa care, diplomatul rus a adaugat, cu tâlc: „In principiu, când gasim arme care au tras asupra civililor, apar foarte, foarte multe întrebari. Nu putem sa punem arme în mâna oamenilor capabili de crime.”

O vizita ramasa «in aer»
In acest context, intrebarea ziaristului cu privire la anuntata vizita in Rusia a presedintelui Traian Basescu a primit un raspuns in doi peri: „Eu cred ca o astfel de vizita trebuie sa fie pregatita!” Moderatorul a insistat pe aceasta tema, dar Ciurilin a repetat fraza de mai sus usor iritat, ceea ce poate fi un semn ca Moscova considera deplasarea presedintelui român ca fiind inoportuna. Oricum, pentru telespectatori a fost limpede ca rusilor nu le-a picat bine povestea armelor românesti din Abhazia si ca nu uita acest episod.

Kremlinul «lucreaza» in spatiul arab
Ambasadorul Aleksandr Ciurilin a exprimat înca o data pozitia Rusiei fata de intentiile hegemonice ale Statelor Unite. „Prin unipolaritate, lumea a devenit mai complexa. Orientarea unipolara induce foarte multe probleme. Rusia considera ca lumea trebuie sa fie multipolara.” Consecventa acestui principiu, al multipolaritatii, Rusia „lucreaza” intens în spatiul arab. Presa occidentala a semnalat o intensificare a relatiilor dintre Moscova si Teheran. Rusii îi consiliaza pe iranieni în cercetarile nucleare. In schimb, ei ar primi de la Iran permisiunea sa-si instaleze baze militare în estul tarii – de unde ar putea controla Azerbaidjanul – si în insulele iraniene din Golful Persic, ceea ce le-ar permite sa supravegheze navele NATO aflate în zona. Aceasta ultima tendinta a Rusiei da mari dureri de cap Statelor Unite care îsi irosesc de atatia ani energiile în Irak si Afganistan. Nici tarile vest-europene nu par a se simti confortabil, atâta vreme cât robinetul gazelor pe care le consuma poate fi închis sau deschis de la Moscova, în functie de situatie. Iar noi? Noi suntem ca iepurasul din poveste, care viseaza ca-si ascute unghiile ca sa-l faca praf pe urs. Interviul acordat de Aleksandr Ciurilin ar trebui sa ne trezeasca la realitate.